joi, 31 decembrie 2015

Happy New Year!

În ultimele ore ale anului, nu pot să nu mă gândesc la ce a fost bun, la ce a fost rău, la ce putea să fie şi nu a fost, la realizări şi la dorinţe. Mă gândesc la oameni care au venit în viaţa mea, la oameni care au rămas, dar şi la cei care au plecat, fie că drumurile noastre s-au despărţit, din anumite motive sau pentru că, nu-i aşa, nu mai aveam nimic să ne spunem. 
Tuturor, cunoscuţi sau necunoscuţi, prieteni şi neprieteni, vă doresc să aveţi un an mai bun, oameni dragi alături, mai multă linişte şi pace. Şi vă mai doresc, dragilor, să aveţi timp! Timp pentru orice vreţi voi să faceţi. Timp pentru voi! Să fiţi fericiţi! La mulţi ani!


vineri, 27 noiembrie 2015

Lansare de carte

   "Pe poliţist nu-l ajută decât Dumnezeu!
Nimeni nu-l va întreba vreodată dacă-i este foame sau sete, dacă-i sănătos sau bolnav, dacă şi de ce i se droghează copiii, dacă şi de ce-i este nevasta beţivă sau curvă...
În malaxoarele academiei pierzaniei, tinereţea, sănătatea şi viaţa sa sunt zdrobite fărâmă cu fărâmă pe altarul veşnic nestinsei jertfe... datorie, lege, onoare." Tudorel Severin Butoi 

   Ieri la sediul Centrului Cultural al  M. A. I. a avut loc lansarea cărţii "Moara fără noroc - confesiunile unui poliţist-psiholog criminalist"  ediție revizuită și adăugită - Editura RA.
   Iubit şi admirat de generaţii întregi de psihologi, poliţişti, criminalişti şi nu numai, Tudorel Butoi  este doctor în psihologie judiciară, licențiat în psihologie și drept, are o experiență de peste 35 de ani în domeniul criminalisticii și al anchetei penale (îndeosebi ca psiholog criminalist), fiind prim expert în detecția comportamentelor simulate.
    În prezent este profesor universitar la Facultatea de Științe Juridice, Politice și Administrative a Universitatii "Spiru Haret" Bucureşti şi președinte al Comisiei de psihologie pentru aparăre, ordine publică și siguranță națională din cadrul Colegiului Psihologilor din România.
   A publicat numeroase tratate, manuale, monografii, studii și cercetări de specialitate în domeniul psihologiei și științelor comportamentale,  științelor juridice, criminalisticii şi multe alte cărţi minunate.
     Îl puteţi vizita aici.

 Mulţumesc pentru învăţătură, Prof drag!
                                      
 




miercuri, 25 noiembrie 2015

Live în București - lansarea

Vineri, 27 noiembrie, violonistul André Rieu revine la București pentru lansarea oficială a DVD-ului "Live în București". Evenimentul de lansare se va desfășura în foaierul Grand Cinema & More din Băneasa Shopping City, la ora 15:00, unde vor fi așteptați primii cumpărători ai noului DVD. Toți cei prezenți vor putea cumpăra primele exemplare ale dvd-ului și vor putea obține un autograf, semnat chiar de André Rieu. Începând de vineri, 27 noiembrie, DVD-ul ANDRÉ RIEU "LIVE ÎN BUCUREȘTI" va fi disponibil exclusiv în magazinele Carrefour și va putea fi achiziționat la prețul de 49,90 lei. Sub îndemnul "Vezi, asculți, ajuți #Colectiv", toate veniturile încasate în urma vânzării acestui DVD vor fi direcționate către familiile victimelor din clubul Colectiv. Iată trailer-ul DVD-ului André Rieu "Live în București"

Sursă: 
facebookandrerieu

 

marți, 24 noiembrie 2015

Unde am mai fugit de lume

      La începutul lunii am tras o fugă până la munte. În ultimii ani am ocolit Valea Prahovei, din cauza aglomeraţiei, preferând să mergem mai departe de Braşov. 

Aşadar, am fost după mulţi ani, la Buşteni. Am fost la plimbare, îmi era dor de muntele îmbrăcat în culorile toamnei şi am luat cu mine câte frunze am putut. 

  
      Dacă aveţi drum, vă recomand să vizitaţi Castelul Cantacuzino, situat în cartierul Zamora. Clădirea castelului, ale cărei lucrări de construcție au fost finalizate în 1911, a fost realizată de arhitectul Grigore Cerchez la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino.
Eu vă las mai jos două fotografii şi mai multe aici. 
 





       A, şi să nu uit... au şi restaurant. Cu terasă. :) Vedeţi pe site.


  
    


miercuri, 18 noiembrie 2015

thoughts for you


One of my favorite quotes from these movies:

 'Some believe it is only great power that can hold evil in check. But that is not what I have found. I've found it is the small things, everyday deeds of ordinary folk that keeps the darkness at bay. Simple acts of kindness and love.' - Gandalf



vineri, 6 noiembrie 2015

Colectiv

Până acum n-am putut vorbi. Şi acum îmi este foarte greu să o fac, deşi nu sunt vreo mironosiţă. Nu am avut curaj să ies, să mă duc acolo. Poate  îmi fac curaj, mâine.  
Am furat o fotografie de pe internet. Aşa arată locul în care, acum o săptămână, nişte suflete au plecat dintre noi. Trupuri arse zac încă prin spitale, cu sufletele distruse, alături de părinţi, prieteni, rude, cunoscuţi şi necunoscuţi. O seară de vineri, sfârşită în mod tragic, pe o piesă mobilizatoare, cu versuri despre libertate, schimbare, speranţe, moarte şi viaţă.

Goodbye to Gravity - the day we die
Dă-i drumul şi imploră pentru libertate
Un alt rând sărind în flacără
Buze dezlănţuite schimbă liderii
De acum înainte toată lumea este vinovată

Privesc spre compania mea
O artilerie întreagă
Menţin vizorul pe inamic
Şi sfărâm capacul anarhiei

Conduita ta condescendentă a dat cu totul greş
Mă gândeam că ar fi trebuit să realizezi până acum

Nu suntem numere, suntem liberi, sunt atât de vii
Căci ziua în care renunţăm este ziua în care murim

Iată, un crez şovăielnic
O scamatorie este dogma pe care ei o predică
Dedesubt, o conştiinţă apune
Pentru a-ţi nivela toate convingerile ferme

Rămâi pe poziţie în zona de luptă
Umplut de viaţă, oase şi dispreţ
Strânge-ţi pumnii, sunt predispus bătăliei
Apasă trăgaciul şi stabilieşte tonul

Conduita ta condescendentă a dat cu totul greş
Mă gândeam că ar fi trebuit să realizezi până acum

Nu suntem numere, suntem liberi, sunt atât de vii
Şi ziua în care renunţăm este ziua în care murim
Apasă acel trăgaci

Să vă dau naibii corupţia voastră nelegiuită
Este aici încă de la începuturile noastre, dar n-am putut-o vedea
În tot acest timp ne-am simţit aşa goi
De parcă toate speranţele noastre au fost spânzurate
În tot acest timp am fost blocaţi
Şi nu mai era nimic de spus
Până astăzi.

Nu suntem numere, suntem liberi, sunt atât de vii
Şi ziua în care renunţăm este ziua în care murim.





 Pace în inimi, tuturor !

miercuri, 28 octombrie 2015

Conferinţă A.C. R.


În perioada 27-28 octombrie a. c. se desfăşoară la Bucureşti lucrările Conferinţei Internaţionale de Criminalistică, organizată de Asociaţia Criminaliştilor din România, Institutul Naţional de Criminalistică din cadrul I.G.P.R., Banca Naţională a României  împreună cu Asociaţia Naţională a Băncilor şi Universitatea Româno - Americană şi aflată deja la cea de a cincea ediţie. 
Tema propusă este una de mare interes şi actualitate "Investigarea infracţiunilor financiar bancare", fiind abordate printre alte subiecte şi modificările aduse în noua legislaţe penală, prevenirea şi combaterea spălării banilor. 
Cu acest prilej a fost prezentată trusa criminalistică pentru marcare, o inovaţie românească ce reprezintă adaptarea trusei criminalistice la nevoile din teren, aşa cum au rezultat ele din practica de peste 18 ani a tehnicianului criminalist,  inventatorul Nicolae Meseşan.

În acest an se aniversează 15 ani de la fondarea Asociaţiei Criminaliştilor din România. 
La mulţi ani, A. C. R. !  

Pentru mai multe informaţii în legătură cu activitatea asociaţiei, aici.


sâmbătă, 26 septembrie 2015

"O carte este un dar, pe care îl poţi deschide iar şi iar".



– Câți ani are iubitul tău?
– 2500.



"Ce ai face dacă cel mai bun prieten al tău te-ar trimite din greșeală cu o mașină a timpului fix în Persia antică, iar acolo ai fi imediat răpită de eunuci ai haremului mărețului Xerxes? Sau dacă viața ți-ar fi pusă în pericol de nenumărate intrigi de palat într-o societate unde femeia este supusă bărbatului prin tradiție? Sau dacă ar trebui să iei de soț un rege pe care deja îl cunoști din manualele de istorie, dar căruia trebuie să îi explici că un telefon nu înseamnă să vorbești cu spiritele, automobilele nu sunt care ale zeilor, iar vasul de toaletă este un accesoriu foarte util? Tinerei Mora, un normal locuitor al Los Angeles-ului din zilele noastre, iată că, din întâmplare, chiar i se petrec toate acestea. Și nu disperă, pentru că știe că propria ei personalitate este mai puternică decât niste hopuri banale precum obligatoriile călătorii zilnice între milenii, asasinate pe bandă rulantă sau șocuri culturale de ambele părți. Nu disperă pentru că este o femeie hotărâtă, pragmatică, cu umor, dar și… îndrăgostită. Iar dragostea cere sacrificii, nu? Chiar dacă ajungi Regină."

Pe Laura, o iubesc de ceva timp. Nu am întâlnit-o niciodată, am descoperit-o însă la TV, ne-am împrietenit pe facebook şi am petrecut multe ore împreună, fără ca ea să ştie, având în vedere faptul că TV-ul meu din bucătărie e blocat pe Antena 3. 
Laura ne-a făcut zilele acestea o mare bucurie, un dar. Prima ei carte "Regii timpului" a fost publicată, iar eu am citit-o astăzi, în trei ore. 
Este cea mai frumoasă poveste pe care am citit-o vreodată! Am râs, am plâns, i-am dat dreptate Morei, m-am revoltat puţin şi iar am râs. M-am bucurat de final pentru ca apoi să mă întristez că s-a terminat, aşa de repede.
Dar sper ca povestea să continue.
A... puteţi comanda cartea aici.

 UPDATE: S-a lansat cartea, iar eu am fost acolo, am primit autograf  şi  sunt tare mândră.



marți, 1 septembrie 2015

Vacanţă în România - Alba Iulia



Anul trecut, pe vremea aceasta, scriam despre oraşul Tulcea, cu acea bucurie a omului surprins să vadă cu ochii lui, un colţ dintr-un colţ de Rai.
Anul acesta am plecat în sens opus, cu noaptea în cap, într-o bună dimineaţă de vineri, hotărâţi să vedem oraşul şi cât se poate din împrejurimi. De ce Alba Iulia?
Pentru că am pe Facebook o mulţime de prieteni-călători, pasionaţi de fotografie, prieteni care, de la începutul anului, au postat fotografii minunate, stârnindu-mi dorinţa de a merge să văd locurile acelea superbe, cu ochii mei. 

Pentru că Alba Iulia este de departe unul din cele mai frumoase oraşe pe care le-am vizitat. Încărcat de istorie, în câteva ore, oraşul te transferă în alt timp. Şi imediat ce ai plecat, ţi se face dor de oameni şi de locuri. 

Dacă n-aţi fost, neapărat să vă faceţi timp. Luaţi-vă câteva zile pentru a vizita oraşul, Cetatea, Muzeul Naţional al Unirii, bisericile şi catedralele. 

Atenţie la cazare, în perioada în care am fost noi, era foarte aglomerat. Noi am avut noroc şi am găsit liber destul de uşor, după vreo cinci încercări, la Vila Preciosa, un loc foarte intim şi elegant.  
De asemenea informaţi-vă despre evenimentele ce au loc în oraş, astfel încât să nu rataţi schimbarea Gărzilor sau reprezentaţiile militare ale Legiunii a XIII Gemina şi Lupii Apoulonului.

Gata, nu mai zic nimic, vă las câteva fotografii aici  şi o filmare scurtă, cu atmosfera de la Cetate.



duminică, 23 august 2015

Vacanță în România

Am revenit din concediu, dragii mei, şi vreau să împărtăşesc cu voi ultimele noastre aventuri.
Ştiu că este la moda să îţi petreci concediul în străinătate, noi însă ne încăpăţânăm să găsim în România cele mai frumoase locuri, iar eu mă încăpăţânez să le împart cu voi. Pentru acest lucru, vreau să vedeţi ultima noutate de la malul Mării Negre.
Blaxy Resort este primul complex rezidențial din România, care vinde apartamente în sistem de proprietate periodică. Pentru câteva mii de euro, oricine poate deveni proprietarul unei case de vacanță la malul Mării Negre, o săptămână pe an, pe viață. Facilitățile vor fi pe măsura celor întâlnite, până acum, doar în străinătate.

Am trecut pe acolo, pentru o cafea şi pentru câteva poze. Mai multe informaţii  veţi găsi la ei pe site. Recomand cu încredere prietenilor mei din străinătate.








luni, 27 iulie 2015

Povestea curcubeului

Cu mult timp în urmă, la începutul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea că era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai importantă, cea mai folositoare, cea mai iubită.
     Verdele spuse: “În mod evident, vedeţi şi voi, sunt cea mai importantă culoare. Sunt culoarea vieţii şi a speranţei. Am fost aleas[ pentru iarbă, frunze şi copaci. Uitaţi-vă în jur şi o să vedeţi că sunt peste tot”.
      Albastrul l-a întrerupt şi exclamă: “Vă gândiţi numai la pământ dar gândiţi-vă la cer şi la mare. Apa stă la baza vieţii, este absorbită de nori din marea adâncă. Cerul înseamnă spaţiu, pace şi linişte şi fără mine nu ar exista nimic!”
       Galbenul râse: “Sunteţi toţi atât de serioşi. Eu aduc râsete, veselie şi căldură întregii lumi. Soarele, luna şi stelele sunt galbene. De fiecare dată când te uiţi la o floarea-soarelui, lumea întreagă îţi zâmbeşte. Fără mine nu ar exista bucurie.”
        Portocaliul începu să se laude: ” Eu sunt culoarea sănătăţii şi a puterii. Chiar dacă sunt rar, sunt preţios deoarece reprezint nevoile vieţii omului. Sunt în cele mai multe vitamine. Gândiţi-vă la morcov, dovleac, portocală, mango sau papaya. Nu mă vedeţi tot timpul, ci doar pe cer la răsărit şi la apus. Frumuseţea mea este atât de evidentă încât nimeni nu se mai gândeşte la voi.
      Ei bine, roşul începu să strige: “Eu sunt conducătorul vostru. Sângele este roşu şi sângele înseamnă viaţă. Eu sunt culoarea pericolului şi a curajului. Sunt dispus să lupt pentru o cauză. Aduc focul în sânge. Fără mine, pământul ar fi gol cum este luna. Sunt culoarea pasiunii şi a iubirii, a trandafirului şi a macului.”
       Violetul se ridică în picioare şi era foarte înalt. El vorbi dând foarte multă importanţă spuselor sale: “Eu sunt culoarea imperială şi a regilor. Oamenii puternici întotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt culoarea puterii şi a înţelepciunii. Oamenii mă ascultă şi mi se supun!”
         La sfârşit, cu o voce joasă şi timidă, dar cu aceeaşi hotărâre, Indigoul spuse: “Gândiţi-vă că eu sunt culoarea liniştii. Cu greu mă observaţi, însă fără mine nu aţi fi nimic. Eu reprezint gândul şi cugetarea, amurgul şi adâncimea apei. Aveţi nevoie de mine pentru echilibru şi contrast, pentru rugăciune şi pentru linişte interioară.”
      Argumentările au continuat, fiecare culoare în parte lăudându-se, ridicându-se în slăvi şi certându-se. Fiecare în parte considera că este perfecţiunea întruchipată. În timp ce se certau din ce în ce mai tare, un fulger puternic lumină cerul. Începu să tune şi să plouă cu găleata. Culorile tremurară de frică şi se strânseră în braţe pentru a se linişti şi proteja una pe alta.
        În timpul larmei, ploaia începu să vorbească: 
“Voi, culorilor, sunteţi atât de nesăbuite. Vă certaţi care este cea mai bună, fiecare încercând să fie deasupra celorlate. Nu înţelegeţi că fiecare în parte aţi fost făcute cu un scop special, fiecare este unică şi diferită? Luaţi-vă de mâini şi urmaţi-mă!”
Făcând ce le spuse ploaia, culorile se apropiară şi se luară de mâini.
        “De acum încolo”, zise ploaia, “când plouă, fiecare dintre voi se va întinde de-a lungul cerului într-un superb semicerc colorat, ca un semn al înţelegerii voastre. Curcubeul va fi un semn al păcii şi al speranţei.”
          Astfel, de fiecare dată când ploaia curaţă pământul şi apare un curcubeu pe întinsul cerului, lăsaţi culorile acestuia să vă reamintească să vă apreciaţi pe voi înşivă şi pe cei din jur.                                                                                             - Jeanette Larson

vineri, 3 aprilie 2015

Și tot despre educație

..."știm de ce copiii se lasă de școală. Știm de ce copiii nu învață. Cauzele sunt sărăcia, frecvența scăzută, influența negativă a colegilor. Știm de ce. Dar un lucru despre care nu vorbim sau vorbim foarte rar e ..."




joi, 2 aprilie 2015

Despre educație


     Scopurile educației
Educația trebuie să fie orientatã în sensul dezvoltãrii personalitãții și talentelor copilului, pregãtindu-l pentru o viațã activã ca adult. Procesul educației trebuie sã asigure cultivarea respectului pentru drepturile fundamentale ale omului și pentru valorile culturale si naționale ale copilului.
Dreptul la educație 
Copiii au dreptul la educație, statul fiind dator sã asigure gratuitatea și obligativitatea cel puțin a învățământului primar. Administrarea disciplinei școlare trebuie sã respecte demnitatea umanã a copilului. Se accentueazã necesitatea cooperãrii internaționale în acest domeniu.
cițiți aici Convenția ONU pentru Drepturile copilului 2010

Iată cum sună vorbele unei învățătoare din Cluj, România anului 2015, vorbe adresate unui băiețel în vârstă de 7 ani. Nu este singurul loc din România în care învățătorii și profesorii se comportă în acest fel.

”Mă tu ești nebun la cap, unde dracu ai văzut, de ce scrii zero mă băiatule? Pune zero la rezultat. Mă tu ești normal la cap? Mă tu ești normal la cap, tu ești întreg? Unde dracu ai văzut pus acolo? Tu nu ești în stare să urmărești o dată cu noi? Mă tu ești normal, mă băiatule (profesoara începe să ridice tonul)? Tu nu îți poți reveni la ritmul colegilor tăi? Du-te naibii în pregătitoare. Du-te în grădiniță. Pleacă în pregătitoare! Incapabil să te concentrezi. Toți sunt acolo (n.red. fac bine), dar el e pe nicăieri. A scris trei imbecilități pe prima coloană. Mă băiatule, tu ești întreg? Unde îți stă mă capul? Vino dracului la catedră să te păzesc ca pe un copil mic. Jumătate de creier ce esti! Adu-ți scaunul să fii supravegheat ca bebelușii. Bebeluș!”


Conform site-ului de știri, învățătoarea este anchetată acum de Inspectoratul Școlar Cluj și "ar putea fi sancționată". Directorul școlii promite o sancțiune, dar mărturisește, senin, că el nu a ascultat înregistrările nici după ce au apărut în presă.
Preluare de pe Știri de Cluj  

Pentru că  sunt sătulă să tot aflu că astfel de persoane sunt sancționate disciplinar, la locul de muncă, adică sunt mutate de la o școală la alta sau, în urma contenstației împotriva deciziei de eliberare din funcție, sunt reprimite la locul de muncă, vă scriu aici art.197 Cod Penal care încriminează tocma relele tratamente aplicate minorului :

"Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării  fizic, intelectuale sau morale a minorului, de căre părinți sau de către orice persoană  în grija căreia se află minorul, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani și interzicerea unor drepturi"

Nu am timp să dezvolt aici și nici nu este cazul să vă plictisesc cu aprecieri de ordin psihologic și criminologic, însă nu pot să nu mă întreb: Ce influență pot avea astfel de comportamente? Ce modele, ce exemple? Ce răni sufletești pot căpăta copiii noștri, răni care ulterior pot duce către lipsa interesului față de școală, comportamente deviante, agresivitate. 

Și, să fie clar! Nu dau vina pe sistem. Nu, sistemul este alcătuit din oameni și conform proverbului "omul sfințește locul", fiecare la locul potrivit. Astfel de oameni nu au ce căuta în educație.  

Ați auzit cum îi strigau copiii colegului lor? 
TREZEȘTE-TE! TREZEȘTE-TE! TREZEȘTE-TE! 

Să le strigăm și noi să se trezească oamenilor care ar trebui să completeze educația pe care copiii o primesc acasă și, dacă o nu primesc,  poate nu au de unde, să compenseze, să-și lase amprenta în mod pozitiv pe omul mare ce va fi să fie la un moment dat.   

Închei, cu gândul la oamenii frumoși din educație pe care am avut fericirea să îi cunosc, cu speranța că cei asemenea învățătoarei din povestirea de astăzi își vor găsi un job care să nu le mai provoace atâtea probleme, atât lor, cât și altor generații de copiii și vă dăruiesc un citat  la care țin foarte mult: 

O bună educație cere ca educatorul să inspire elevului stimă și respect, și nu se poate ajunge la aceasta prin nimicirea individualitătii elevilor și prin asuprirea stimei de sine.”       Samuel Smiles

miercuri, 11 martie 2015

FED UP





"Filmul documentar Îndopați (Fed Up) este o investigație asupra epidemiei de obezitate și a rolului jucat de industria alimentară în agravarea acestei probleme.
Aproximativ 70% dintre alimentele pe care le mâncăm conțin ingrediente modificate genetic, iar industria biotehnologiei cheltuie miliarde de dolari anual pentru a ne convinge că această tehnologie este singura noastră speranță.
Folosind înregistrări de arhivă tulburătoare, interviuri cu fermieri, oameni de știință, oficiali guvernamentali și activiști ONG, acest film documentar prezintă o imagine de ansamblu asupra sistemului alimentar din zilele noastre, de la Revoluția Verde, la Revoluția Biotehnologiilor și propune, totodată, soluții demne de luat în calcul pentru rezolvarea acestor probleme".

V-am dat descrierea de pe site, eu nu mai am nimic de adăugat. Este mult mai important să vizionați documentarul.
Filmul aici .


luni, 23 februarie 2015

You Don't Know Jack

    La sfârșitul săptămânii trecute am avut cursuri, sâmbătă de la 8 la 16 iar duminică de la 8 la 12. Unul din cursuri, opțional, a fost cursul de medicină legală. Pentru că nu vreau să supăr pe nimeni, nu  voi face niciun fel de apreciere asupra cursului. Pe naiba,  cu mici excepții toate au fost interesante, însă acesta, poate și pentru că îl aștept cu foarte mare nerăbdare, începând din anul I, a fost unul din acelea în care zici WOAW!, m-am găndit la asta, am auzit, dar nu am luat-o până acum în serios, nu am aprofundat, oooh, da, cum de nu mi-a trecut prin minte... chestii din astea. 
    Știi, te-ai aștepta de la un curs de ML să fie sec, tehnic, plictisitor, morbid chiar. Dar nu, ei bine, nu. Să vorbești despre moarte ca despre ceva firesc, nu este morbid. Pot afirma că a fost cea mai vie experiență pe care am trăit-o până acum la un curs. Veți vedea imediat de ce, veți înțelege după ce veți citi un scurt fragment dintr-un articol publicat în anul 2010, de către niște oameni pe care îi admir cu tot sufletul. Vă uitați după ce citiți, nu trișați!
   << Larg dezbătută, autorizată sub anumite condiţii (Olanda - 2001, Belgia - 2002, Luxemburg - 2008), acceptată (eutanasia pasivă sau sinuciderea asistată – Anglia, Danemarca, Elveţia, Australia) sau noţiune tabu înlocuită cu sintagma ,,ajutor în vederea producerii morţii” (Germania), eutanasia este o problemă delicată, ce depăşeşte abordarea socială, pe care principiile morale, religioase, filozofice, juridice, medicale etc., încearcă să o explice prin reglementările extrem de diverse specifice fiecărei naţiuni.  Etimologic, ,,eutanasia” provine din grecescul ,,eu” cu sensul de   bun, bine, fericit şi ,,thanathos”ce  face referire la moarte, deci s-ar putea traduce drept ,,moarte uşoară" sau ,,moarte fără dureri" ori ,,moarte dulce şi fără suferinţă". (Dicţionarul „Petit Robert’’).  
Ne punem întrebarea: poate să existe moarte fără suferinţă? şi dacă nu, atunci suferinţa apropiaţilor nu trebuie să fie luată în seamă? De ce trecem nepăsători pe lângă durerea, patima, năpasta, supliciul celuilalt? mai ales atunci când se apropie de final, când socoteşte cu mare scrupulozitate fiecare răsărit de soare pe care încă îl mai poate vedea! Iată numai câteva întrebări la care încearcă să răspundă actuala societate postmodernă.
În antichitate, datorită sensului filozofic, eutanasia sugera „arta de a murii”. După cum afirma Seneca: ,,N-am să renunţ la bătrâneţe, dacă mă va lăsa întreg... Dar dacă va începe să-mi scrântească sau să-mi ia minţile, dacă-mi va lăsa nu viaţa, ci numai suflarea, voi fugi din această hardughie putredă şi pornită la vale.N-am să-mi caut moartea, ca să scap de-o boală, să fie numai o boală care se poate vindeca şi care nu-mi întunecă mintea. N-am să ridic mâna asupra mea, ca să scap de dureri: a muri aşa înseamnă a te da bătut. Dar dacă mă voi convinge că suferinţa mea nu are sfârşit, voi pleca... Este un nevolnic şi un ticălos cel care moare din cauza durerilor, dar este un nebun cine trăieşte numai ca să sufere dureri.”
    În acelaşi sens s-a exprimat şi Epicur care, rezumând opiniile vremii, afirma: „Noi suntem stăpânii durerilor, stăpâni în a le suporta, dacă ele sunt suportabile, iar în caz contrar, stăpâni în a părăsi viaţa cu suflet liniştit, aşa cum părăsim teatrul dacă nu ne place" >>.*
     Astfel s-a împletit, dragii mei, informația tehnică, științifică  cu provocarea de a răspunde la întrebări, astfel s-a demonstrat că filosofia, psihologia în toate ramurile ei,  logica, criminalistica, criminologia și medicina și tanatologia, se întrepătrund  toate,  la baza vieții. 
     Și ce este viața? Viaţa, după cum spunea Laing, este o boală cu transmitere sexuală şi rata mortalităţii este de 100%.
     Cu această idee în minte și cu multe altele, cu recomandări de cărți,(întâi le citesc eu și după aceea vi le spun și vouă)  pot spune că viața mea s-a îmbogățit în această săptămână. 
  Mulțumesc profesorului meu pentru lecția de viață și moarte.      Și pentru film.



P.S. Am uitat să vă zic de film, că de aici am plecat. You Don't Know Jack este numele filmului.
aici găsiți filmul  on line. 

* Tudorel BUTOI, Prof. univ. dr.psiholog-criminalist, licenţiat în drept, V. IFTENIE Prof. dr., medic legist, licenţiat în drept, Antigona Camelia IORDANA Lector dr., jurist,  în EUTANASIA ÎNTRE DA RĂSPICAT ŞI NU CATEGORIC  aici găsiți articolul.




joi, 19 februarie 2015

An nou, chinezesc!

Nu mă pricep la zodii și la horoscoape. Absolut deloc. 
Dar asta nu mă împiedică să vă doresc un An Nou (al caprei sau oii de lemn) prosper! 
Dacă avem un motiv să fim pozitivi, atunci, să fim. Și să ne veselim! 





 

The Atlas of Beauty

Vreau să vă arăt un om frumos cu un proiect frumos, unic și românesc: Atlasul Frumuseții.

http://iasifun.ziaruldeiasi.ro/expozitia-de-fotografie-atlasul-frumusetii-la-acaju/122571/


Dacă doriți să o ajutați pe Mihaela, o găsiți  aici și aici.
Iată: