sâmbătă, 26 septembrie 2015

"O carte este un dar, pe care îl poţi deschide iar şi iar".



– Câți ani are iubitul tău?
– 2500.



"Ce ai face dacă cel mai bun prieten al tău te-ar trimite din greșeală cu o mașină a timpului fix în Persia antică, iar acolo ai fi imediat răpită de eunuci ai haremului mărețului Xerxes? Sau dacă viața ți-ar fi pusă în pericol de nenumărate intrigi de palat într-o societate unde femeia este supusă bărbatului prin tradiție? Sau dacă ar trebui să iei de soț un rege pe care deja îl cunoști din manualele de istorie, dar căruia trebuie să îi explici că un telefon nu înseamnă să vorbești cu spiritele, automobilele nu sunt care ale zeilor, iar vasul de toaletă este un accesoriu foarte util? Tinerei Mora, un normal locuitor al Los Angeles-ului din zilele noastre, iată că, din întâmplare, chiar i se petrec toate acestea. Și nu disperă, pentru că știe că propria ei personalitate este mai puternică decât niste hopuri banale precum obligatoriile călătorii zilnice între milenii, asasinate pe bandă rulantă sau șocuri culturale de ambele părți. Nu disperă pentru că este o femeie hotărâtă, pragmatică, cu umor, dar și… îndrăgostită. Iar dragostea cere sacrificii, nu? Chiar dacă ajungi Regină."

Pe Laura, o iubesc de ceva timp. Nu am întâlnit-o niciodată, am descoperit-o însă la TV, ne-am împrietenit pe facebook şi am petrecut multe ore împreună, fără ca ea să ştie, având în vedere faptul că TV-ul meu din bucătărie e blocat pe Antena 3. 
Laura ne-a făcut zilele acestea o mare bucurie, un dar. Prima ei carte "Regii timpului" a fost publicată, iar eu am citit-o astăzi, în trei ore. 
Este cea mai frumoasă poveste pe care am citit-o vreodată! Am râs, am plâns, i-am dat dreptate Morei, m-am revoltat puţin şi iar am râs. M-am bucurat de final pentru ca apoi să mă întristez că s-a terminat, aşa de repede.
Dar sper ca povestea să continue.
A... puteţi comanda cartea aici.

 UPDATE: S-a lansat cartea, iar eu am fost acolo, am primit autograf  şi  sunt tare mândră.



marți, 1 septembrie 2015

Vacanţă în România - Alba Iulia



Anul trecut, pe vremea aceasta, scriam despre oraşul Tulcea, cu acea bucurie a omului surprins să vadă cu ochii lui, un colţ dintr-un colţ de Rai.
Anul acesta am plecat în sens opus, cu noaptea în cap, într-o bună dimineaţă de vineri, hotărâţi să vedem oraşul şi cât se poate din împrejurimi. De ce Alba Iulia?
Pentru că am pe Facebook o mulţime de prieteni-călători, pasionaţi de fotografie, prieteni care, de la începutul anului, au postat fotografii minunate, stârnindu-mi dorinţa de a merge să văd locurile acelea superbe, cu ochii mei. 

Pentru că Alba Iulia este de departe unul din cele mai frumoase oraşe pe care le-am vizitat. Încărcat de istorie, în câteva ore, oraşul te transferă în alt timp. Şi imediat ce ai plecat, ţi se face dor de oameni şi de locuri. 

Dacă n-aţi fost, neapărat să vă faceţi timp. Luaţi-vă câteva zile pentru a vizita oraşul, Cetatea, Muzeul Naţional al Unirii, bisericile şi catedralele. 

Atenţie la cazare, în perioada în care am fost noi, era foarte aglomerat. Noi am avut noroc şi am găsit liber destul de uşor, după vreo cinci încercări, la Vila Preciosa, un loc foarte intim şi elegant.  
De asemenea informaţi-vă despre evenimentele ce au loc în oraş, astfel încât să nu rataţi schimbarea Gărzilor sau reprezentaţiile militare ale Legiunii a XIII Gemina şi Lupii Apoulonului.

Gata, nu mai zic nimic, vă las câteva fotografii aici  şi o filmare scurtă, cu atmosfera de la Cetate.