marți, 20 decembrie 2016

Un gând




Ca să fie pace în lume, trebuie ca popoarele să trăiască în pace. Pentru ca popoarele să trăiască în pace, oraşele nu trebuie să se ridice unele împotriva altora. 
Pentru a fi pace în oraşe, vecinii trebuie să se înţeleagă. Ca să fie pace între vecini, trebuie ca armonia să domnească în familie. Ca să fie pace în casă, trebuie s-o găseşti în propria inima. 
                                                                                            – Lao Tse
 


luni, 5 decembrie 2016

Închisoarea de la Sighet - Memorialul Durerii

Cortegiul Sacrificaţilor - Grup statuar realizat de sculptorul Aurel Vlad, optsprezece siluete umane mergând spre un zid care le închide orizontul , conduse de mâna unui personaj fără cap . Devenit în timp imaginea simbol a Memorialului




   Construită în 1897, închisoarea de la Sighet a avut  iniţial destinaţia de închisoare de drept comun. După anul 1945 pe aici se făcea repatrierea foştilor prizonieri şi deportaţi din U.R.S.S. , iar în august 1948 devine loc de detenţie pentru un grup de studenţi, elevi şi ţărani maramureşeni. În mai 1950 au fost aduşi aici peste o sută de demnitari din întreaga ţară, foşti miniştri, academicieni, istorici, ziarişti, militari, economişti, politicieni, unii  condamnaţi la
pedepse grele, alţii nici măcar judecaţi.  
   În toamna anului 1950 au fost transportaţi la Sighet 45-50 de episcopi şi preoţi greco catolici şi romano-catolici. În acea vreme penitenciarul era considerat "unitate de muncă specială", în realitate fiind un loc de exterminare a elitelor ţării, un loc din care nu se putea fugi, având în vedere distanţa de numai 2 km faţă de graniţa cu Uniunea Sovietică. 
   În 1955, ca urmare Convenţiei de a Geneva şi a  admiterii României (R.P.R.) în ONU, a avut loc o graţiere, o parte din deţinuţii politici din închisorile româneşti fiind eliberaţi, o altă parte fiind transferaţi, inclusiv în domiciliu obligatoriu. 
   Din cei circa 200 de deţinuţi de la Sighet, 54 muriseră,iar închisoarea a redevenit închisoare de drept comun şi a funcţionat până în 1977 când a fost dezafectată.
    În 1993 Ana Blandiana a solicitat Consiliului Europei sprijin pentru transformarea închisorii de la Sighet într-un memorial şi a depus proiectul primului Memorial al Victimelor Comunismului din lume, un proiect realizat împreună cu Romulus Ruşan. În 1994 este înfiinţată Fundaţia Academia Civică, iar printr-o decizie a Consiliului Local Sighet clădirea închisorii îî este atribuită în vederea transformării în Memorial.
   În 1995, în aprilie, Consiliul Europei editează proiectul Memorial Sighet pe care îl luase sub egida sa. 
   Prin legea nr. 95/1997, Memorialul este declarat ansamblu de interes naţional, ansamblul fiind format din muzeul de la Sighet, cuprinzănd şi Cimitirul săracilor şi Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului cu sediul în Bucureşti, ambele aflate sub administrarea Fundaţiei Academia Civică. 


 Informaţiile sunt preluate din broşura de prezentare a Memorialului. Pentru mai multe informaţii vizitaţi site-ul oficial.
Vă recomand să nu mergeţi cu copii mici. Aveţi de vizitat peste 80 de săli, desfăşurate pe două etaje. Timp estimat pentru vizitare - peste trei ore, noi atât am stat şi nu a fost suficient. Mai multe foto, aici.


Maramureş - România

   Sfârşit de toamnă, început de iarnă. Zile libere, prilej de bucurie. Anul acesta am ratat parada de 1 Decembrie, dar am sărbătorit Ziua Naţională unde altundeva decât în Maramureş. Peste 1200 de km dus-întors, aproape 10 ore de mers Bucureşti - Poienile Izei. Patru zile de vis. 
  Aşadar, vă zic repede, că ne prinde Crăciunul. 
Pensiunea, casă şi masă de nota 20. Peisaje, vreme, tot ce vrei în vacanţa de iarnă. Adică, şi zăpadă dar şi drumuri curăţate. 


Atracţii turistice. 
Mocăniţa ultima cale ferată forestieră cu abur din lume. Călătoria plăcută, afacerea de la sosire lasă de dorit.  


Mie nu mi se pare vesel, dar eu nu am simţul umorului prea dezvoltat. Interesant.

   
Am lăsat la final închisoarea-muzeu de la Sighet, despre care am scris separat, aici.


 


joi, 24 noiembrie 2016

Despre recunoştinţă



Prea ocupați de noi, egoiști și aroganți, considerăm uneori că totul ni se cuvine. De la lumina soarelui și posibilitatea de a auzi sunetul ploii până la ce vreți voi, toate, dar absolut toate nimicurile astea pe care le avem, le merităm și nu trebuie să facem nimic pentru ele. Recunoștința ar trebui practicată zilnic, precum spălatul pe dinți. Astfel putem conștientiza că avem mai mult decât alții. Nu, nu trebuie să importăm o nouă sărbătoare. Trebuie doar să învățăm să fim recunoscători pentru ce avem. Și dacă chiar nu există nimic pentru care să facem asta, iată un motiv, zic eu, destul de important.

marți, 8 noiembrie 2016

Art. 244 Cod penal - Înşelăciunea



  
   În dicţionarul universal al limbii române[1] acţiunea de a înşela este explicată prin 1. a induce în eroare pe cineva, (întrebuinţând viclenia şi minciuna); a amăgi, a înşela aşteptările sau (rar) speranţele (cuiva), a dezamăgi (pe cineva) sau 2.  a înşela în dragoste, iar cei înşelaţi, în explicaţia aceleiaşi surse, sunt 1. induşi în eroare, păcăliţi; 2. trădaţi; 3. ademeniţi, seduşi.

Înşelăciunea reprezintă 1. inducere în eroare şi 2.escrocherie, fraudă, înşelătorie, având  variantă învechită înşelământ, înşelăminte [2].

    Varianta on –line [3] este şi mai bogată în explicaţii dar mai ales în sinonime, astfel:

ÎNȘELÁ vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încânta, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pârli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca.  (I-a ~ cu vorbe frumoase.) 2. a trăda, (înv.) a vicleni, (fam. fig.) a încornora. (Și-a ~ nevasta.) 3. v. escroca. 4. a greși. (S-a ~ în privința lui.)

    Prin definiţia oferită de legiuitorul român, prevăzută la art.15 al.1 Cod Penal în vigoare, “infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”, instituţia infracţiunii fiind legată de instituţia răspunderii penale, la art.15. al. 2 fiind prevăzut faptul că “infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”[4].

  În decursul anilor, legislaţia penală a României, a suferit numeroase modificări. Astfel, actualul Cod, cuprins în Legea nr. 286/2009, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, odată cu Legea de aplicare nr.187/ 2012, având o seamă de modificări aduse la versiunea publicată deja în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 510/2009.

   Vă propun să citiţi o analiză a infracţiunii de înşelăciune, realizată în anul 2015 în cadrul cursului Controlul şi prevenirea criminalităţii,  având punct de pornire apariţia acesteia, transpunerea în legislaţia românească, dar  în mod special  o modalitate a înşelăciunii, cunoscută drept “Metoda Accidentul.”






[1] Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu,Victoria Zăstroiu Noul dicţionar  universal al limbii române, Editura Litera Internaţional, Ed. a III-a,  Bucureşti, 2008.

[2] Ibidem.



[4] Mihail Udroiu, Drept penal,Parte general, Noul Cod penal, Ediţia a II- a revizuită şi adăugită, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2015, p. 70.

miercuri, 5 octombrie 2016

Αρκουδάκι

Eu sunt tot hai-hui şi cu dor de ducă, deşi vara s-a dus şi odată cu ea şi vacanţa. Sâmbătă am fost la Rucăr, o comună din judeţul Argeş. Nu, nu aparţine de Braşov, aşa credeam şi eu. Mai multe informaţii puteţi găsi pe pagina primăriei. 


Vreme neaşteptat de caldă, potrivită pentru fuga din oraş, am plecat de dimineaţă, dar nu foarte. Este un drum de vreo două ore şi jumătate, hai trei, dacă te opreşti şi la o cafea.

Frumoasă zonă, pe drum puteţi cumpăra mere şi pere, pentru toate gusturile şi de toate soiurile şi culorile. Sunt câteva obiective turistice în zonă, noi ne-am oprit la Mausoleul de la Mateiaş, monument dedicat eroilor războiului 1916-1918, de unde am făcut şi această fotografie. 


Dacă vă întrebaţi ce este cu ursuleţul, Αρκουδάκι, adică Vila Arkoudaki este locul în care am stat şi, conform obiceiului, ce-mi place, recomand. 
 

miercuri, 28 septembrie 2016

Imnurile sacre sau versurile de aur ale lui Pitagora




 
,,Imnurile sacre nu sunt altceva decât expresia celei mai înalte filozofii pitagorice; ele sunt un adevărat rezumat al învățaturilor esențiale, cuprinzând elementele de perfecțiune pe care oamenii, având deja întipărită în suflet vocea divină, le-au așternut în scris pentru a-i învata pe cei ce vor veni după ei. Putem spune că ele sunt cea mai frumoasă podoabă a nobleței omului, că nu sunt doar cuvintele de neuitat ale unui singur om, ci întruchipează doctrina întregului corp al pitagoricilor". Hierocles


,,Cinstește înainte de toate pe Zeii nemuritori, în ordinea ce le-a fost rânduită de Lege.
Respectă jurământul. Cinstește apoi pe Eroii glorificați.
Cinstește pe geniile pământești, împlinind tot ce este hotărât de lege.
Cinstește pe tatăl tău, pe mama ta și pe rudele ce-ți sunt apropiate.

Dintre ceilalți oameni, fă-ți prieten pe cel încununat de virtute.
Supune-te întotdeauna în fața vorbelor blânde și a faptelor folositoare.
Nicicând să nu-ți urăști prietenul pentru o greșeală de nimic, atât cât poți; căci posibilul vecin e cu necesitatea.
Află că toate acestea sunt astfel, și învață să biruiești cele ce urmează: mai întâi, lăcomia pântecului, apoi lenevia, luxul și mânia.

Nu săvârși nicicând vreo faptă de care să te rușinezi, nici față de un altul, nici față de tine. Și, mai ales, respectă-te pe tine însuți.
Fă apoi dreptatea cu fapta și cuvântul. Nu te purta în nicio împrejurare fără să gândești. Ci amintește-ți ca omul sortit e ca să moară; și află că averea așa cum se câstigă, la fel se risipește.
Cât privește necazurile îndurate de oameni din pricină. Destinului potrivnic, primește-le ca și când li s-ar cuveni; îndură-le răbdator și nu te-mpotrivi. Caută să le înlături, pe cât îți va sta în putință.
Dar cugetă temeinic la aceasta: că, pe cei buni, Soarta îi păzește de multe din aceste nenorociri.
Multe vorbe, bune sau răutăcioase, ies din gura oamenilor; nu le-arată prea multă prețuire, dar nici nu le-nfiera. Chiar lucruri mincinoase de auzi, îndură cu răbdare și blândețe. Ia seama-n orice împrejurare la cele ce-ți voi spune:
Că nimeni, niciodată, prin vorbe sau prin fapte, să nu poată să te împingă să spui sau să săvârșești ceva nefolositor pentru tine.
Cugeta înainte de a făptui, ca nu cumva să te porți nesăbuit, căci numai omul păcătos spune sau face lucruri nesocotite.
Nu săvârși nimic din cele ce nu știi; ci învață tot ce se cuvine să știi, și viața fericită îți va fi.
Îngrijește-te de sănătatea trupului tău, dar dă-i cu măsură băutura, mâncarea și mișcarea, și numesc măsură ceea ce nicicând nu te va stânjeni.
Deprinde-te cu o viata curată și simplă; și păzește-te să faci ceea ce trezește ranchiuna.
Nu cheltui fără rost, ca cei ce nu știu în ce stă binele. Dar nici nu fi zgârcit; dreapta măsura e cea mai bună-n toate.
Nu-ți lua drept îndatoriri ceva ce ți-ar putea dăuna, și mai ales, cugetă înainte de a trece la fapte."