miercuri, 29 iunie 2016

Gânduri către Turcia


Draga mea, 

Mă gândesc de ore bune la tine şi am simţit nevoia să îţi scriu. Mă uit către tine şi nu este prima dată când ţi se întâmplă. De anul trecut, din iulie, am numărat 9 atacuri din care numai în martie au fost trei. Şi vreau să îţi spun că mă doare, la fel cum m-a durut şi pentru Paris sau Bruxelles. Mă rog, pentru tine nu văd să se agite lumea prea mult. Dar nu vreau să vorbesc despre asta. 

Uite de ce îţi scriu: Eu când mă gândesc la tine, mă gândesc la baclava, la kunafeh şi la alte bunătăţi,  la cafea şi la narghilea, chiar dacă am auzit că şi la tine a fost interzisă prin spaţiile publice. Şi mă mai gândesc, draga mea, la toate locurile alea frumoase, pe care le-am văzut prin poze, că de ajuns să te vizitez nu am ajuns, cu bazarurile în care am aflat că trebuie să te tocmeşti cu vânzatorii, nu ca la mine la piaţă, unde se cam supără dacă încerci ceva, cu vânzătorii de îngheţată la cornet,  care fac tot felul de acrobaţii spre amuzamentul celor mici şi celor mari.
   Nu pot uita minunatul dans al dervişilor rotitori, pe care i-am văzut de curând la Bucureşti

  
şi nici pe minunaţii tăi piloţi de la Türk Yıldızları, care mi-au tăiat răsuflarea şi mi-au oprit inima de câteva ori.

Şi cu siguranţă mai ai tu multe lucruri frumoase de dezvăluit, dar, uite cum facem: ştiu că e o perioadă grea acum, însă tu eşti puternică, am aflat eu că Türk  înseamnă „puternic”, şi ai să treci peste tot şi  ai să rezolvi toate problemele. Iar eu, şi alţi oameni ca mine, care te iubesc, o să venim în vizită şi o să ne bucurăm împreună, îhmm, şi uite, mi-am adus aminte de sarmăluţe în foi de viţă... Oare nu de la tine am învăţat reţeta?

Te imbrăţişez draga mea, te rog să ai grijă de tine!