miercuri, 28 septembrie 2016

Imnurile sacre sau versurile de aur ale lui Pitagora




 
,,Imnurile sacre nu sunt altceva decât expresia celei mai înalte filozofii pitagorice; ele sunt un adevărat rezumat al învățaturilor esențiale, cuprinzând elementele de perfecțiune pe care oamenii, având deja întipărită în suflet vocea divină, le-au așternut în scris pentru a-i învata pe cei ce vor veni după ei. Putem spune că ele sunt cea mai frumoasă podoabă a nobleței omului, că nu sunt doar cuvintele de neuitat ale unui singur om, ci întruchipează doctrina întregului corp al pitagoricilor". Hierocles


,,Cinstește înainte de toate pe Zeii nemuritori, în ordinea ce le-a fost rânduită de Lege.
Respectă jurământul. Cinstește apoi pe Eroii glorificați.
Cinstește pe geniile pământești, împlinind tot ce este hotărât de lege.
Cinstește pe tatăl tău, pe mama ta și pe rudele ce-ți sunt apropiate.

Dintre ceilalți oameni, fă-ți prieten pe cel încununat de virtute.
Supune-te întotdeauna în fața vorbelor blânde și a faptelor folositoare.
Nicicând să nu-ți urăști prietenul pentru o greșeală de nimic, atât cât poți; căci posibilul vecin e cu necesitatea.
Află că toate acestea sunt astfel, și învață să biruiești cele ce urmează: mai întâi, lăcomia pântecului, apoi lenevia, luxul și mânia.

Nu săvârși nicicând vreo faptă de care să te rușinezi, nici față de un altul, nici față de tine. Și, mai ales, respectă-te pe tine însuți.
Fă apoi dreptatea cu fapta și cuvântul. Nu te purta în nicio împrejurare fără să gândești. Ci amintește-ți ca omul sortit e ca să moară; și află că averea așa cum se câstigă, la fel se risipește.
Cât privește necazurile îndurate de oameni din pricină. Destinului potrivnic, primește-le ca și când li s-ar cuveni; îndură-le răbdator și nu te-mpotrivi. Caută să le înlături, pe cât îți va sta în putință.
Dar cugetă temeinic la aceasta: că, pe cei buni, Soarta îi păzește de multe din aceste nenorociri.
Multe vorbe, bune sau răutăcioase, ies din gura oamenilor; nu le-arată prea multă prețuire, dar nici nu le-nfiera. Chiar lucruri mincinoase de auzi, îndură cu răbdare și blândețe. Ia seama-n orice împrejurare la cele ce-ți voi spune:
Că nimeni, niciodată, prin vorbe sau prin fapte, să nu poată să te împingă să spui sau să săvârșești ceva nefolositor pentru tine.
Cugeta înainte de a făptui, ca nu cumva să te porți nesăbuit, căci numai omul păcătos spune sau face lucruri nesocotite.
Nu săvârși nimic din cele ce nu știi; ci învață tot ce se cuvine să știi, și viața fericită îți va fi.
Îngrijește-te de sănătatea trupului tău, dar dă-i cu măsură băutura, mâncarea și mișcarea, și numesc măsură ceea ce nicicând nu te va stânjeni.
Deprinde-te cu o viata curată și simplă; și păzește-te să faci ceea ce trezește ranchiuna.
Nu cheltui fără rost, ca cei ce nu știu în ce stă binele. Dar nici nu fi zgârcit; dreapta măsura e cea mai bună-n toate.
Nu-ți lua drept îndatoriri ceva ce ți-ar putea dăuna, și mai ales, cugetă înainte de a trece la fapte."

luni, 12 septembrie 2016

Sfârşit de vacanţă

Aşa gândeam săptămâna trecută, pe vremea asta. Dar n-a fost să fie, întrucât vineri, pe la terminarea programului, târâie whatsapp'u...
Sâmbătă dimineaţă, ora 3.00 suna alarma. Trei si jumătate, trecute fics... eram pe drum spre mare. Marea în septembrie. 
Răsărit la Belona.


Mic dejun la Venus, pe malul lacului Razelm. 

 Plimbare la malul mării. Agitaţia de nici măcar o lună în urmă, a dispărut aproape complet.
 Marea superbă. Şi curată. 


După rehidratarea de la terasa turcească, acum pustie şi ea, am plecat să vedem Plaja de la Corbu. Am stat mult şi m-am gândit dacă să scriu sau nu despre acest loc. Ştiam că este una dintre ultimele plaje virgine din România, alături de plaja de la Vadu, şi încă vreo două, dacă nu mă înşel. Face  parte din Rezervaţia Biosferei Deltei Dunării, arie naturală protejată. Recunosc, am fost luată prin surprindere. Mâna omului, încă, nu a pus piciorul cu adevărat în acest loc, şi bine ar fi dacă lucrurile ar rămâne aşa.

În primul rând trebuie menţionat că Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a instalat în data de 21 iulie 2016, un automat de eliberare permise în localitatea Corbu. Acesta este amplasat la intrarea în localitatea Corbu dinspre Năvodari, la circa 500 de metri pe şoseaua care duce înspre plajă, la pensiunea „Papa’n drum”. În conformitate cu Legea 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, accesul persoanelor fizice în perimetrul rezervaţiei în scop turistic şi recreativ-sportiv, cu excepţia localnicilor, se face după achitarea tarifelor stabilite, în baza permisului de acces emis de Administraţia Rezervaţiei. conform unui comunicat de presă pe care îl găsiţi aici.
În al doilea rând, plaja este cu adevărat o minune. Nu veţi găsi şezlonguri, umbrele, chioşcuri ori terase. Este indicat să aveţi apă la voi şi să ţineţi cont de faptul că nu veţi găsi umbră. Am văzut persoane cu umbrele de plajă.  Camparea nu este permisă.
V-am spus deja că am ezitat să scriu despre Plaja de la Corbu. Este curată, n-am văzut decât un sâmbure de piersică şi vreo două chiştoace de tigare pe care le-am adunat cu ale noastre şi le-am dus la coş. Şi o bucată de plastic de la o saltea gonflabilă, venită de undeva din larg, pe care am adunat-o şi pe aceea. De aceea, vă rog, dacă ajungeţi pe acolo, nu lăsaţi urme. Şi nu mă refer la urmele de paşi. Mă refer la orice altceva ce putem găsi pe plajele turistice. 
Cam aşa arată scoicile, la Corbu.



 Şi marea...




 De la Corbu am plecat să mâncăm ceva, la Casa Pescarilor, în comuna Lunca. Nu zic decât atât: vreo trei ore jumătate distanţă de Bucureşti. O locaţie excelentă, mâncare de nota 20. 





 Şi acum, gata vacanţa, la treabă toată lumea. Nu uitaţi, însă, că până la următoarea vacanţă, mai avem sâmbete şi duminici! Să avem spor!
 


 

luni, 5 septembrie 2016

Am fost în Rai

Da, dragilor, dacă  Raiul există, cu siguranţă eu am văzut o parte a sa. Şi nici nu e foarte departe de casă, dacă plec acum (aah, ce aş mai pleca) în patru ore şi jumătate am ajuns. 

În mini-vacanţa de Sf. Maria,  am zis să fiu originală şi am propus băieţilor mei să mergem în sudul ţării, la Dunăre. M-am uitat pe hartă şi am pus degetul pe Drobeta Turnu Severin.
Ce mi-am zis, toată lumea pleacă la munte, la mare şi în Grecia. Ce credeţi, dragii mei? Două zile am căutat cazare, aveau totul ocupat de câteva luni. Cu harta în braţe, am început să ne plimbăm în sus şi în jos. Am ajuns la Şviniţa şi...niciun rezultat. (Şviniţa - de vizitat). Am găsit într-un târziu, într-o pensiune în Drobeta. Nimic interesant, deoarece în Drobeta n-am stat decât cât am dormit. 
Dar, să vă spun de Raiul meu. Într-o seară, pe când dădeam noi telefoane, (patru oameni au cătat un loc de dormit timp de două zile) chiar într-o noapte aş putea spune, că era trecut de 22.00, la unul dintre apeluri răspunde o voce de bărbat. Bărbatu-meu începe povestea, că ştiţi, că am vrea, că pentru trei zile, că acum ne-am hotărât. Cum nu avea camere libere, au stabilit ei că se aud a doua zi, că poate-poate află de ceva liber. Mă rog. N-am fost prea atentă, eram ocupată cu plimbatul pe hartă. Nu numai că s-au auzit a doua zi (între timp, pe la 7 dimineaţa prietenul nostru călător găsise ceva, pensiunea despre care vă ziceam, din Drobeta), dar ne-a invitat la Orşova, la o plimbare pe Dunăre. Iată că aveam deja şi ceva în program. Am ajuns la Drobeta, ne-am aruncat bagajele în camere, am mâncat ceva şi am plecat. 
Ei bine, despre Orşova este vorba, o localitate situată pe malul lacului de acumulare Porţile de Fier, în zona de vărsare a râului Cerna în Dunăre. Ştiţi cum este... oraşul, ca un oraş. Lume multă, se sărbătoreau ziua oraşului, a Marinei şi Sf. Maria. Muzică, dans,  grătare şi voie bună. 
Dar, Dunărea... Am zis: pe mine mă lasaţi aici, în mijloc, şi veniţi şi mă luaţi mai la toamnă.  Îmi pare rău că nu am filmat călătoria, care durează în jur de o oră, fiind vreo 40 de km dus-întors. Gasiţi filmuleţe pe net şi  vă las nişte poze, dar vă recomand să mergeţi şi să faceţi plimbarea asta.  
Înaintea fotografiilor vreau să îi mulţumesc lui Bogdan pentru timpul pe care l-a petrecut cu noi, pentru sfaturile sale care ne-au facut vacanţa frumoasă şi datorită căruia, cu siguranţă, vom reveni cu drag la Orşova. 

În concluzie, dacă sunteţi călători şi vreţi să vizitaţi Raiul,             
- sunaţi pentru rezervare (din timp) la Casa de Vacanţa Ioana,
- ascultaţi sfaturile gazdei,
- mergeţi şi simţiţi-vă bine.
Şi dacă tot ajungeţi acolo, trageţi o fugă şi la fraţii sârbi. Noi aşa am făcut, am avut o zi minunată, am mâncat bine (şi pljeskavica şi cârnaţi şi îngheţată), am băut bine (bere şi cafea sârbească)  şi ne-am simţit excelent. Mai jos găsiţi şi fotografii din Serbia, Donji Milanovac şi Lempinski Vir.